După ce am înțeles în prima parte a acestei serii de ce litiaza renală este o afecțiune frecventă și tot mai relevantă în contextul stilului de viață actual, a venit momentul să vorbim despre cum se pune corect diagnosticul.

Cum descoperim mai exact că avem pietre la rinichi?

În general, apar două scenarii:

• Primul, cel mai dramatic, este când pacientul acuză dureri intense, brusc instalate, cunoscute sub numele de colică renală – o experiență adesea descrisă ca fiind una dintre cele mai dureroase trăite vreodată. În astfel de cazuri, vizita la camera de gardă este aproape inevitabilă.
• Al doilea scenariu este opusul – pietrele sunt descoperite întâmplător, în cadrul unei ecografii făcute din alte motive. Pacientul nu are niciun simptom, iar vestea este o adevărată surpriză.

Ce investigații sunt recomandate in fiecare din cele doua situatii?

Pentru a înțelege dimensiunea, localizarea și posibilele complicații provocate de un calcul renal, alegem metoda imagistică potrivită în funcție de contextul pacientului. Avem doua variante importante: tomografia computerizata (CT in prescurtare) si ecografia abdomino-pelvina.

1. Sa incepem cu tomografia computerizată (CT) pentru ca este metoda de elecție în cazul colicilor renale, adica la pacientii simptomatici. Realizată fără substanță de contrast, aceasta oferă o imagine clară și detaliată a pietrelor, inclusiv a celor foarte mici sau a celor aflate în mișcare în ureter. Am explicat în primul articol pe aceasta temă ca durerea intensa din colica renala este determinata de migrarea unei pietre de la nivelul rinichiului in ureter, tubul care uneste rinichiul de vezica urinara. Pentru ca reuseste sa vada si acesti calculi care migreaza pe traiectul ureterului, tomografia computerizata este considerata „standardul de aur” în diagnosticul colicii renale. În anumite cazuri speciale, cum ar fi pregătirea pentru o intervenție de extragere/spargere a calculului, se poate folosi și varianta de tomografie computerizata cu substanta de contrast, pentru o mai buna caracterizare a anatomiei cailor urinare.
2. Cea de-a doua varianta de investigatie imagistica este ecografia abdominală – O metodă sigură, neinvazivă și disponibilă pe scară largă. Este potrivita pentru identificarea pietrelor aflate în rinichi sau în puncte-cheie, cum ar fi la ieșirea din rinichi (adica jonctiunea pielo ureterala) sau la intrarea în vezică (adica jonctiunea uretero-vezicala). Totuși, dacă piatra este pe traiectul ureterului, asa cum se intampla la pacientii la care s-a declansat o colica renala, ecografia poate să nu vadă direct calculul. In aceste cazuri, ecografia poate doar să sugereze prezența pietrei prin dilatarea cailor urinare in amonte de punctul în care se află aceasta. De aceea, pentru ca poate identifica efectiv pietrele situate in tranzit prin ureter, tomografia computerizata este superioara ecografiei in colica renala, la pacientul simptomatic deci.

Am ținut să explic aceste lucruri pentru că este important să înțelegeți de ce medicul vă recomandă un anumit tip de investigație și nu altul. Nu e deloc neobișnuit ca pacienții să aibă întrebări sau chiar rețineri — de exemplu: „De ce să fac și o tomografie computerizată, dacă putem vedea ce se întâmplă cu o simplă ecografie abdominală?”

Răspunsul este unul simplu, dar esențial: în cazul colicii renale, ecografia nu ne oferă întotdeauna o imagine completă. Uneori, piatra care a migrat din rinichi în ureter poate să nu fie vizibilă la ecografie. Și aici apare problema: piatra respectivă poate fi eliminată de organism, dar la fel de bine poate rămâne blocată în ureter, fără ca pacientul să mai aibă dureri.

Acest lucru se întâmplă pentru că durerea din colica renală apare atunci când ureterul încearcă, prin contracții ritmice – numite „peristaltism” – să împingă piatra. Când piatra se oprește din mișcare, durerea dispare, dar acest lucru nu înseamnă neapărat că problema s-a rezolvat. Dacă piatra rămâne blocată, ea poate provoca o obstrucție parțială a fluxului urinar.

La început, această obstrucție e greu de detectat prin ecografie, pentru că urina încă mai trece – cu dificultate – pe lângă piatră. Nu vedem dilatarea căilor urinare, nu vedem modificări clare. Dar, cu timpul, presiunea crescută din rinichi cauzată de blocaj poate duce la dilatarea căilor urinare, la afectarea funcției renale și, în cazuri grave, chiar la pierderea ireversibilă a funcției rinichiului.

Aici intervine importanța tomografiei computerizate. Această investigație poate evidenția clar prezența unui calcul în ureter, ceea ce ne permite să intervenim urologic la timp, înainte ca rinichiul să fie afectat. De aceea, dacă medicul vă recomandă tomografie computerizata într-un astfel de context, nu o face din exces de zel, ci pentru că este cu adevărat cea mai sigură metodă de a vedea exact ce se întâmplă în organismul dumneavoastră.

Am vazut cum procedam în cazul colicii renale. Ce facem  însă când o piatră e descoperită întâmplător, prin ecografie, iar pacientul nu are simptome?

Conform Ghidurilor Asociatiei Europene de Urologie din 2024, în acest caz, nu este necesar să facem imediat o tomografie. În absența simptomelor, este suficientă monitorizarea periodică prin ecografie. Astfel, evităm expunerea inutilă la radiații, păstrând în același timp o urmărire atentă a evoluției calculului.

Ce este CT-ul cu doză redusă și când îl folosim?

Pentru pacienții care necesită însă monitorizări frecvente prin tomografie computerizata, o opțiune foarte utilă este tomografia cu doză redusă de radiații. Aceasta menține o bună acuratețe a imaginii și reduce semnificativ expunerea pacientului – fiind ideală mai ales pentru tineri sau pentru cei cu litiază recurentă. Are rezultate foarte bune la pacienții normoponderali sau supraponderali și poate detecta inclusiv pietre mai mici de 3 mm. Acuratetea scade insa la pacientii obezi. Retineti insa ca puteti intreba medicul daca o evaluare cu doza redusa de radiatie este potrivita pentru dumneavoastra si disponibila.

Am discutat practic pana acum despre pacientul adult. Cum investigăm insă pietrele la rinichi la categorii sensibile de pacienți, precum copiii și gravidele?

La copii, metoda preferată este ecografia – complet sigură și suficient de informativă în majoritatea cazurilor. Tomografia computerizata este rezervata doar cazurilor complicate, iar chiar și atunci, se aplică protocoale speciale cu doze minime de radiație.

Pentru femeile însărcinate, prioritatea este siguranța mamei și a fătului. Așadar, ecografia este metoda de primă alegere. Dacă rezultatul nu este concludent, se poate apela la RMN, o investigație care nu presupune radiații, dar si in acest caz nu este recomandata utilizarea substantei de contrast pt RMN. Tomografia computerizata este utilizata doar în situații critice, eventual amenintatoare de viata, unde informațiile sunt absolut necesare pentru luarea unei decizii terapeutice urgente. Se incearca insa utilizarea unei doze de radiatii cat mai reduse și în acest caz.

Analiza structurii calculului

Acestea au fost metodele imagistice prin care putem identifica pietrele la rinichi. Se pot face si alte investigatii? Raspunsul este DA.

Dacă ați fost diagnosticați cu o piatră la rinichi sau ați eliminat una, este important să știți din ce este compusă. Această informație nu e doar o curiozitate – poate face diferența dintre un tratament generic și unul personalizat, care să vă ajute cu adevărat pe termen lung. Compoziția pietrei poate fi analizată prin metode speciale, cum ar fi spectroscopia în infraroșu sau difracția cu raze X. Doar așa medicul poate înțelege cu precizie ce a determinat formarea calculului și vă poate propune cele mai potrivite măsuri de tratament și prevenție.

Ce puteți face pentru a ajuta acest proces?

În timpul unui episod de colică renală, este posibil ca piatra să fie eliminată spontan, odată cu urina. De aceea, este recomandat să filtrați urina in timpul ce urinati, folosind un tifon curat, o sită fină sau un filtru special – disponibil la farmacie. Dacă observați o piatră sau un fragment, păstrați-l într-un recipient curat, ideal steril, anunțați medicul cât mai repede și duceți piatra la analiza. Medicul va verifica totodata dacă eliminarea a fost completă și dacă rinichii funcționează corect.

Ar trebui analizată piatra de fiecare dată?

Nu neapărat. În mod obișnuit, analiza se face la primul episod de litiază. Însă, sunt situații în care analiza merită repetată: de exemplu, dacă vă confruntați cu recidive frecvente, dacă apare o piatră nouă la scurt timp după ce ați eliminat-o pe cea precedentă sau dacă, din contra, a existat o perioadă lungă fără simptome, dar apoi reapare o piatră.

Ce se întâmplă dacă nu se cunoaște compoziția pietrei?

Sunt cazuri în care piatra nu poate fi analizată direct– fie pentru că a fost eliminată fără să fie observată, fie pentru că nu a existat încă un episod de colică renală și deci o eliminare a unui calcul. În aceste situații, intervenția medicului nefrolog este esențială. Acesta va evalua contextul medical general și va decide dacă este suficient un set de analize de bază sau dacă este nevoie de o investigație mai amănunțită.

Sa vedem in primul rand când este suficientă o evaluare nefrologică simplificată?

Există doar două situații în care se poate merge pe o variantă mai simplă, fără a compromite calitatea îngrijirii:

• prima: Ați avut o colică renală, ați eliminat piatra, iar investigațiile (cum ar fi ecografia sau CT-ul) nu mai arată alți calculi;
• iar cea de a doua: S-a descoperit întâmplător un singur calcul, iar acesta s-a menținut stabil ca dimensiuni în timp.

Atenție, însă: în ambele cazuri, este esențial să nu existe factori de risc pentru recidivă. Dacă totul este în regulă, evaluarea poate consta într-o consultație la nefrolog, o ecografie renală și un examen simplu de urină – preferabil din prima urină de dimineață.

Vedem practic ca un numar foarte limitat de pacienti se poate incadra in aceste doua situatii.

Atunci hai sa vedem când este recomandată o evaluare completă?

Dacă situația este mai complexă, se recomandă o abordare mai detaliată. Este cazul în care:

• Aveți doi sau mai mulți calculi renali SAU
• Ați eliminat o piatră, dar investigațiile arată că mai sunt și altele SAU
• Aveți un singur calcul, dar care crește în dimensiuni SAU
• Aveți doar un rinichi funcțional sau o boală renală cronică – situații în care fiecare episod de colică poate afecta serios funcția renală SAU
• Sunt prezenți factori de risc pentru recidivă

Dar CARE sunt acești factori de risc care predispun la recidive, deci la a la face pietre la rinichi in mod repetat? Pentru ca daca aveti un diagnostic de litiaza renala si cel putin unul din acesti factori de risc, este necesar sa fie facute investigatii mai complexe si sa aveti o discutie cu medicul nefrolog pentru recomandari personalizate de tratament si preventie.

Ei bine, acești factori sunt elemente clinice, metabolice sau anatomice care cresc șansele ca, după ce ați eliminat un calcul, să apară alții în viitor.

Un prim exemplu îl reprezintă afecțiunile metabolice, precum obezitatea, diabetul zaharat sau guta. Am subliniat deja în primul articol dedicat litiazei renale cat de importanta este asocierea dintre cresterea frecventei obezitatii si a litiazei la nivel global. Practic, vedem cum din start un procent mare din populatie este mai predispus la a avea recidive ale litiazei renale: asa cum am precizat si în articolul anterior, conform OMS, peste 16% din populatie sufera de obezitate, procentul fiind masurat in 2022. La momentul actual, este posibil sa avem un procent chiar mai mare de atat pentru ca incidenta obezitatii este in crestere la nivel global. De asemenea, diabetul zaharat afecteaza undeva in jur de 10% din populatia adulta. Deci o parte importanta din populatie este mai predispusa la a avea recidive doar prin acesti doi factori de risc. Si nu sunt singurii.

Un alt semn de alarmă este debutul precoce al litiazei, adică apariția calculilor la vârste fragede, cum ar fi la adultul tanar, în adolescență sau chiar în copilărie. În astfel de cazuri, vorbim deseori despre o predispoziție genetică ce poate duce la diferite modificari metabolice ce predispun la formarea de calculi.

Istoricul familial are și el un rol important. Dacă mai mulți membri ai familiei au avut pietre la rinichi, este posibil să existe o componentă ereditară care trebuie investigată și luată în considerare.

Nu în ultimul rând, trebuie menționate și anumite afecțiuni digestive – cum sunt bolile inflamatorii intestinale (precum boala Crohn sau colita ulcerativă) sau intervențiile chirurgicale pe tubul digestiv, inclusiv operațiile bariatrice. Acestea pot influența absorbția substanțelor din alimentație și pot schimba echilibrul sărurilor din urină, favorizând astfel formarea calculilor.

Pe scurt, dacă vă regăsiți într-una dintre aceste categorii, este important să discutați cu medicul nefrolog despre o evaluare mai detaliată. Scopul este simplu: să prevenim recidivele și să vă protejăm sănătatea rinichilor pe termen lung.

Am vazut care sunt factorii de risc. Exista insa si situații speciale, când o colică renală devine periculoasă pentru rinichi, situatii in care, din nou, se impune o investigatie mai extinsa a pacientului.

Deși, în cele mai multe cazuri, colica renală este un episod dureros, dar trecător, există situații în care poate pune în pericol sănătatea rinichilor. Acest risc apare în mod special atunci când aveți un singur rinichi funcțional sau când suferiți de o boală cronică de rinichi.

Unii pacienți se nasc cu un singur rinichi sau ajung în această situație în urma unor afecțiuni medicale grave – cum ar fi infecțiile severe, tumorile, problemele vasculare sau intervențiile chirurgicale care au impus îndepărtarea unui rinichi (nefrectomie). În aceste cazuri, rinichiul rămas devine vital, iar orice blocaj – cum este obstrucția cauzată de un calcul – poate duce rapid la afectarea funcției renale.

La fel de vulnerabili sunt și pacienții cu boală cronică de rinichi (BCR). Pentru ei, o simplă colică poate declanșa o insuficiență renală acută, cu potențial de evoluție ireversibilă spre pierderea functiei renale, dacă nu este tratată la timp.

Tocmai de aceea, în aceste contexte speciale, este esențială o evaluare nefrologică extinsa și un plan de tratament bine adaptat, menit să protejeze rinichiul și să prevină complicațiile majore.

Dar ce înseamnă, mai exact, această evaluare nefrologică extinsă, ce ar trebui aplicata tuturor pacientilor de care am vorbit mai inainte? Ei bine, pe lângă analizele de sânge uzuale, medicul poate recomanda testarea unor parametri suplimentari, cum ar fi electroliții (sodiu, potasiu, calciu etc.), hormonul paratiroidian, acidul uric și alți indicatori relevanți pentru sănătatea rinichilor.

Un aspect foarte important al acestei evaluări este insa analiza unei probe de urină colectate pe parcursul a 24 de ore. Această investigație oferă informații detaliate despre caracteristicile fizice ale urinei – cum ar fi pH-ul și densitatea – dar și despre prezența unor săruri sau compuși precum calciul, sodiul, magneziul, fosfatul, oxalatul, citratul, uratul și creatinina. Chiar dacă numele lor pot părea complicate, aceste date ne ajută să înțelegem mai bine din ce sunt formați calculii urinari și, în consecință, să alegem tratamentele cele mai potrivite pentru prevenirea recurenței.

Mai mult decât atât, această analiză ne oferă un mijloc eficient de a monitoriza dacă tratamentul recomandat funcționează și ne permite să-l ajustăm, dacă este nevoie, astfel încât să reducem cât mai mult riscul de apariție a altor pietre la rinichi.

In concluzie, dacă ați avut pietre la rinichi și vă regăsiți în oricare dintre categoriile de risc – fie pentru recidivă, fie pentru afectarea funcției renale – este foarte important să faceți o evaluare nefrologică extinsă. Aceasta ne ajută să identificăm cauzele formării calculilor și să alegem cele mai potrivite măsuri de tratament și prevenție. Cu cât intervenim mai devreme și mai precis, cu atât șansele de a preveni complicațiile și de a proteja rinichii pe termen lung sunt mai mari.

Vă invit să continuați lectura seriei noastre cu ultimele articole, dedicate tratamentului și măsurilor de prevenție – etape importante în gestionarea pe termen lung a acestei afecțiuni.

Până atunci, aveți grijă de voi și nu uitați: sănătatea se construiește zi de zi, cu alegeri mici, dar importante, iar un pacient informat este un pacient puternic.

Autor: Dr. Oana Cătălina Ungureanu